Literatura din Italia din perioada Renascentista

Primele manifestări ale Renașterii au avut loc în Italia . După Pacea de la Lodi (1454) a intervenit un echilibru între diversele forțe politice care a dus la o perioadă de relativă liniște și, în consecință, la dezvoltarea economică a orașelor din centrul și nordul Italiei, favorizând înflorirea artei și literaturii, încurajată și susținută financiar de bogatele și influentele familii Medici din Florenţa , Este din Ferrara , Sforza din Milano precum și de ducii de Urbino, dogii veneţieni și de papalitatea romană.

Literatură

Renașterea continuă opera începută deja în sec. al XIV-lea prin „La Divina Commedia„, monumentala creație a lui Dante Aligheri (1265-1321), sonetele și scrisorile lui Francesco Petrarca (1304-1374),nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite în volumul „Il Decamerone„. Se reiau vechile genuri literare din antichitate – epopeea, satira, epigrama, biografia – și se creează genuri noi, ca sonetul și nuvela (Novella). Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt:

Angelo Polizieano (1454-1494), „Stanze per la giostra„, „Favola d’Orfeo„;
Niccolò Machiavelli (1469-1527), „Il Principe„, „Istorie fiorentine„, „Discorsi„, comedia „La Mandràgola„, „Dell’arte della guerra” (1516 – 1520);
Ludovico Ariosto (1474-1533), „Orlando Furioso„;
Baldassare Castiglione (1478-1520), „Il Cortegiano„;
Matteo Bandello (ca. 1480-1562), „Novelle„;
Pietro Aretino (1492-1556), „Lettere„;
Torquato Tasso (1544-1595), „Gerusalemme liberata„, „Aminta„.